PIATRA DE TEMELIE A PROGRAMULUI

Instaurarea statului suveranist-distributist și a unei societăți bazate pe democrația participativă în care Adevărul, Libertatea și Suveranitatea sunt axa de valori a dezvoltării României.

CE PROPUN CONCRET?

Un nou model social, economic și politic, inovator și unificator: suveranism-distributismul, menit să producă modificări structurale și, în final, o schimbare de sistem, deoarece pe scheletul actual nu se poate construi cu adevarat.

SUVERANISM – DISTRIBUTISMUL CONCIS ȘI CLAR

Suveranism-distributismul este un model social și economic al libertății și al binelui comun (al frățietății), care se bazează pe producția locală și pe democrația participativă și care poate fi soluția salvatoare pentru orice țară, nu doar pentru România.

Economia suveranist-distributistă este economia lucrătorilor-proprietari, a familiei tradiționale, a comunitățiilor, a producătorului român autentic. O   economie echitabilă, stabilă și morală, care mărturisește tradiția.

Democrația participativă reprezintă o sursă continuă de putere pentru cetățenii care se vor putea implica direct în procesul legislativ, fără a aștepta pasiv să fie chemați la urne o dată la patru ani.

În România, tranziția către democrația participativă şi economia de piață în sistem suveranist-distributist marchează începutul Marii Renașteri Naționale.

      (I) DISTRIBUTISMUL

Distributismul (democrația economică participativă) presupune răspândirea bunăstării pe scară largă prin încurajarea, susținerea și generalizarea proprietății productive mici și mijlocii și a formelor asociative.

Realizarea sa practică se face printr-un set de politici publice și măsuri legislative coerent articulate și destinate creării și dezvoltării de bănci populare, cooperative de producție și distribuție, întreprinderi cu lucrători-proprietari, producție în parteneriat, cadastru pus la punct.

Proprietatea productivă larg răspândită asigură un mecanism economic sănătos: lucrătorii sunt stăpâni pe pământ, pe utilaje și pe propriile aptitudini și astfel dețin controlul asupra propriului destin.

Dezvoltarea proprietății productive mici și mijlocii (nu a proprietăţii speculative!) încurajează și consolidează sentimentul de comuniune, de egalitate și de libertate, pentru că îi oferă cetățeanului șansa de a deveni proprietar­-producător, adică o persoană cu adevărat demnă și liberă, a cărei bunăstare depinde doar de sine însuși și de cooperarea cu semenii.

Efectul în timp este răspândirea largă a puterii economice, crearea de bogăție reală, în folosul familiilor și al comunităților.

Doar proprietatea mică și mijlocie readuce libertatea, cultul onoarei și al muncii! Deoarece este singura posibilitate pentru omul de rând de a ieși din sclavie și de a dobândi autonomia materială în siguranță și cu demnitate.

      (II) SUVERANISMUL

În viziunea mea, suveranismul este termenul prin care ne exprimăm concret, prin fapte, încrederea în capacitatea noastră de a reconstrui România prin noi înșine.

România are nevoie de un suveranism adaptat provocărilor secolului XXI. Un suveranism care să respingă categoric șovinismul, xenofobia si antisemitismul și în același timp să se opună cu hotărâre oricăror forme de intimidare.

Un suveranism veritabil acționează din dragoste, spre binele celor din jur.

Binele pe care îl dorești țării tale, cum ar fi suveranitatea națională sau controlul asupra patrimoniului natural și cultural, trebuie să fie și binele de care să beneficieze celelalte națiuni. De pe această poziție trebuie să înţelegem relațiile dintre statele-națiuni.

Când dorința de bine vizează binele comun, atunci pacea echivalează cu dezarmarea!

Mă delimitez categoric de falsele suveranisme al căror unic și nedeclarat scop este de a-i discredita pe adevărații patrioți și de a semăna dezbinare și neîncredere printre români.

Pentru a eradica orice urmă de resentiment faţă de alte popoare și grupuri etnice, îmi doresc să punem suveranismul pe un făgaș creștin: provocările acestor timpuri, indiferent de natura lor, își găsesc soluţia în felul nostru de a fi, bazat pe buna rânduială și pe dragostea faţă de semeni. De aceea Programul „Hrană, Apă, Energie” se va realiza prin înlocuirea relațiilor violente și conflictuale cu cele de cooperare, întrajutorare și prin armonizarea interesului personal cu cel al comunității.

PROGRAMUL „HRANĂ, APĂ, ENERGIE” PE ÎNȚELESUL TUTUROR

Prin acest program se ridică un steag – Steagul Adevărului, al Iubirii, al Trezirii conșiinței Binelui și frumosului în noi toți! Sub faldurile lui se va reface (inclusiv economic) spiritul românesc tradițional.

Este nevoie să aducem țara la nivelul unei chemări printr-un program măreț,  care să descătușeze energiile, entuziasmul și încrederea întregii națiuni.

România dispune încă de avantaje competitive reale, care vor fi puse în valoare de măsuri și de direcții de acțiune precise, bazate pe:

• valorificarea sustenabilă (responsabilă, de bun simț) și consolidarea patrimoniului existent: natural (superior multor țări membre ale Uniunii Europene), material, social și uman
• întărirea și garantarea regimului proprietății
• capitalizarea micului producător și susținerea piețelor locale
• încurajarea vocației și a creativității prin susținerea inițiativelor antreprenoriale
• întărirea clasei de mijloc
• încurajarea și sprijinirea unor noi forme de proprietate productivă și a formulelor asociative ”la firul ierbii”, motorul creării de locuri de muncă stabile, sigure si corect remunerate
• producția de hrană curată, integrală
• renașterea micilor comunități sustenabile prin reînvierea spiritului de încredere reciprocă, conlucrare și dăruire
• educație: omul integru și prețuirea, valorificarea și sprijinirea găsirii și exprimării vocației
• producția de energie ieftină și abundentă, mai ales neconvențională
• legi și reglementări simple, pe înțelesul tuturor și funcționari devotați care să asigure punerea și respectarea lor în practică
• redimensionarea sistemului politic și administrativ și simplificarea sistemului de conducere a țării
• stabilitatea actului fiscal, taxe și impozite mici
• siguranța și stabilitatea monedei naționale
• eficiență: valoare adăugată mare cu un consum mic de resurse
• dezvoltare economică prin buna guvernanță, nu prin privatizare
• interesul național care va înlocui lupta dintre stânga și dreapta
• cooperarea ca noul modus operandi, nu doar în economie și politică, ci în întreaga societate românească
• atitudine: țară curată și îngrijită

MĂSURI ȘI DIRECȚII DE ACȚIUNE PRECISE ALE PROGRAMULUI

• Identificarea nișei României în competiția mondială a secolului XXI și reconstruirea țării pe baza acestei premise fundamentale.
• Regândirea strategică a tuturor activităților economice, reindustrializarea țării pe baza tehnologiilor nepoluante și a principiilor economiei suveranist-distributiste.
• Reprofesionalizarea țării de la bază, reorganizarea școlilor de meserii.
• Crearea de locuri de muncă sigure și bine plătite.
• Reinstaurarea cultului muncii din plăcere.
• Implementarea unei strategii de lungă durată pentru învățământ, cercetare, inovare și care să fie cuplată cu o strategie demografică, spre a asigura dăinuirea neamului, în veșnicie.
• Asigurarea unui sistem de sănătate centrat pe prevenție și pe grija față de ființa umană.
• Obținerea recunoașterii și a respectului internațional (și) prin organizarea la București a dezbaterilor despre marile teme internaționale (cum ar fi energia sau resursele) și prin atragerea instituțiilor internaționale implicate să aibă sedii în România. În ultimii 35 de ani, România a cunoscut o retragere masivă din istorie, din orice dezbatere cu privire la provocările mari ale lumii, a absentat de pe scena diplomației.

• Apa, solul și albinele.
  Susținerea apiculturii responsabile și a agriculturii ecologice cu mijloace materiale și cu o legislație adecvată.
  Încurajarea, dezvoltarea și susținerea comunităților de țărani producători ecologici, care respectă valorile pământului și ale apei, proprietari de pământ.
  Apa are un aport decisiv la sănătatea poporului și are nevoie de pământuri curate. Insecticidele și pesticidele de sinteză vor fi înlocuite cu variante ecologice, iar substanțele chimice cu remanență îndelungată vor fi înlocuite cu substanțe active provenind din natură.
  Râurile țării trebuie să fie transformate în „locuri sfinte”, lipsite de gunoaie menajere și de reziduuri chimice toxice; doar așa vor ajunge iar să fie purtătoare de viață.
  Salvarea albinelor înseamnă salvarea oamenilor – și asta nu e o exagerare, iar familia și școala îndeplinesc un rol critic în conștientizarea tuturor acestor direcții de acțiune și nevoi vitale.

• Bunăstarea și sănătatea poporul român, a cărui stare mentală și morală să fie construită pe valori și nevoi fundamentale:
  – Libertate
  – Mica proprietate
  – Iubire de aproape
  – Bucuria de a face lucruri în folosul binelui comun
  – Cunoașterea și punerea în practică a proiectelor valoroase pentru România, în primul rând a celor care privesc nevoile noastre esențiale: hrană curată, apă cristalină, energie ieftină și abundentă, produsă, pe cât se poate, pe plan local.
• „Nișa românească” să ajungă să fie model de urmat în Balcani şi în Europa, pe teme mari şi precise: educație, cultură, salvarea pământurilor, pădurilor și a râurilor curate, salvarea albinelor, hrană curată și de calitate, prevenție și decongestionare în sistemul sanitar.
• Recuperarea patrimoniului natural, protejarea românilor și a naturii împotriva exploatării, oricare ar fi aceasta.
• Eficiența şi suportabilitatea socială vor fi indicatori de bază: valoare adăugată cât mai mare, cu un consum cât mai mic de resurse. În același timp, se impune să rezolvăm în ritm accelerat unele probleme care în ţările din Vestul Europei şi-au găsit răspuns cu decenii în urmă.
• Redimensionarea și adaptarea structurii şi a funcționarea sistemului politic şi socio-economic la configurația şi la capacitatea capitalului natural, material, social şi uman de care dispunem. În ultimii 35 de ani s-a produs o supradimensionare continuă a sistemului politic și administrativ, sufocat de legi şi reglementări numeroase şi contradictorii, imposibil de aplicat.
• Instaurarea strategiei interesului comun prin consens național, un pas istoric spre restaurarea unei economii suverane, mai presus de confruntările politice şi ciclurile electorale.
• Abordare consultativă. Stabilirea obiectivelor intermediare şi de lungă durată ale dezvoltării României se va face printr-o largă consultare a forurilor de decizie, cu toți factorii relevanți: mediul de afaceri, comunitatea științifică, Biserica şi societatea civilă.
• Viitoarele programe sectoriale şi regionale vor ține cont de valoarea autentică a patrimoniului natural, material, social şi uman existent.
• Resursele naturale nu sunt privatizabile și nici de vânzare. Există premise reale pentru ca România să devină un exemplu european de utilizare și de conservare rațională a resurselor, în condițiile unei dezvoltări echilibrate și a creșterii continue a calității vieții. Premisa cea mai importantă o constituie omul însuși: voința de a elabora și de a implementa proiecte viabile, adecvate realității.
• Corelarea între dezvoltarea diferitelor sectoare ale economiei, între regiunile țării şi cea a societății şi alocarea corespunzătoare a resurselor financiare disponibile, în funcție de priorități.
• Reîntoarcerea la rădăcini. Comunitatea de persoane se definește și prin evenimentele istorice și culturale. Prin duhul iubirii, sfinții, eroii neamului, marile personalități culturale devin „icoane” vii, deschid spațiul calitativ superior al libertății adevărate. În acest spațiu suntem împreună cu toți cei care de-a lungul timpului au mărturisit Adevărul, trăim bucuria unui nou mod de existență.
• Restaurarea viziunii creștine în economie. Partea economică nu poate fi separată de partea socială. În esența sa, Programul „Hrană, Apă, Energie” este creștinism aplicat în economia reală. O triadă ce reflectă armonia dintre Dumnezeu, Om și Natură.

OBIECTIVUL MAJOR AL PROGRAMULUI

Întărirea statului și resuveranizarea persoanei.

Între cetățean și stat există astăzi o prăpastie de necuprins și singurele întâlniri au loc pe palierul birocrației nefuncționale, al manipulărilor, al ideologiei și al confruntărilor.

Statul actual (servil și nereprezentativ pentru popor) va fi înlocuit cu statul suveran, unde întâlnirile între cetățeni, specialiști și stat vor avea loc la masa Adevărului, a Libertății și a Reconstrucției, în folosul tuturor românilor.

Resuveranizarea persoanei se va face prin restaurarea și răspândirea proprietății productive mici și mijlocii și a gospodăriei tărănești.

OBIECTIVUL STRATEGIC NAȚIONAL AL PROGRAMULUI

Programul „Hrană, Apă, Energie” va reda românilor prosperitatea, armonia, demnitatea şi speranța într-un viitor al libertății reale, trăite în siguranță și pace.

România va ajunge acolo unde merită, la loc de cinste, conform potențialului ei natural şi uman.

Românii vor avea motive întemeiate să își iubească țara și neamul și să fie mândri de trecutul, de prezentul și de viitorul lor.

OBIECTIVE SPECIFICE
Notă: Toate obiectivele enumerate sunt la fel de importante, numerotarea lor nu înseamnă și o ierarhie de priorități.

1. Întărirea instituțiilor democratice fundamentale ale statului (autoritatea legislativă, executivă și judecătorească) şi ale ordinii constituționale (organismele societății civile, presa scrisă și audiovizual)

   Un efort național de o asemenea anvergură impune consolidarea rolului de îndrumător şi coordonator al statului, dar nu prin mărirea aparatului birocratic, ci prin simplificarea lui. Fiecare persoană învestită cu putere de decizie trebuie să poarte răspunderea profesională şi morală şi, după caz, juridică pentru faptele sale.

   Un rol hotărâtor în monitorizarea şi controlul performanței funcției publice revine organismelor societății civile, care trebuie să răspundă cu adevărat menirii lor, precum şi presei scrise şi audiovizuale care trebuie să respecte propriile norme deontologice. Avem nevoie de legi care să protejeze dreptul de exprimare, libertatea presei, anularea corectitudinii politice.

2. Democrația economică participativă, politică de stat

   Un ansamblu de politici publice și măsuri legislative coerent articulate și destinate creării și dezvoltării de bănci populare, cooperative de producție și distribuție, întreprinderi cu lucrători proprietari, producție în parteneriat, cadastru pus la punct.

   Fiecare om, fiecare familie, fiecare comunitate trebuie să știe că îi va fi mai bine şi ce trebuie să facă pentru aceasta.

3. O economie a libertății și a binelui comun, prin modelul suveranist-distributist

   Măsuri legislative și fiscale ce vor face tranziția de la un sistem economic interesat exclusiv de investiții extractive (extragerea până la epuizare a energiilor înmagazinate în sol, subsol, apă, plante, animale şi oameni) către o economie a binelui comun, menită să protejeze natura, să asigure libertatea și să satisfacă nevoile oamenilor, printr-un sistem de producere şi răspândire largă a roadelor muncii.

   Proprietatea mică și mijlocie trebuie încurajată, protejată și susținută în mod prioritar.

   Nu vom avea de-a face cu un stat-dădacă şi care va redistribui egalitarist averea după modelul socialist, ci cu răspândirea largă a formelor asociative de proprietate productivă (asupra pământului, uneltelor, resurselor de educație) și prin accesul facil la capital ieftin.

   Succesul economic al României suveranist-distributiste se va baza prioritar pe:
   – capitalizarea micului producător
   – susținerea piețelor locale
   – încurajarea şi apărarea unor noi forme de proprietate productivă (de exemplu băncile populare, cooperativele)
   – îmbunătățirea guvernanței întreprinderilor, a managementului micro-şi macroeconomic
   – agricultura țărănească, apicultura, sectoarele inovative şi industriile verzi, ca locomotive ale dezvoltării sustenabile și ale sănătății.
   – participarea de minimum 51% din partea statului în tot ceea ce înseamnă exploatări de resurse naturale pe teritoriul României.

4. Tranziția, independența și securitatea energetică
   

   Creșterea eficienței energetice, reducerea pierderilor de energie. Independența energetică nu înseamnă decuplarea de import, ci înseamnă că românii trebuie să aibă în proprietate și în gospodărire sursele proprii de producere a energiei din biomasă/deșeuri, precum și surse regenerabile (eoliană, solară).

   România este încă o țară energofagă. Asigurarea, pe termen lung a sustenabilității în consumul energetic şi de materiale se va face pe baza evaluării realiste a capacității de suport a capitalului natural şi a ameliorării semnificative a productivității resurselor.

   Primejdia pentru România este lipsa unei adevărate securități energetice. Corupția și adoptarea fără discernământ a politicilor „verzi”, dictate de oligarhia globalistă, au creat, până în prezent, o situație de criză energetică permanentă în România. Această situație poate fi însă schimbată radical, doar prin implementarea modelului suveranist-distributist, care presupune o economie la dimensiuni umane.

   Suntem încă o țară cu resurse de energie, ceea ce este un mare ajutor în dezvoltarea economică și în ridicarea nivelului de trai al românilor. Energiile solară și eoliană sunt susținute, însă doar ca surse suplimentare de energie. Ele sunt departe de a fi o alternativă serioasă la energia obținută din surse tradiționale: petrol, cărbune și gaz natural.

5. Modernizarea sistemelor de sănătate, învățământ, cercetare şi inovare

   Starea de sănătate a populației se realizează printr-un program amplu de prevenție, hrană curată si apă încărcată cu energia pământului, completate de mișcare în aer liber și de starea de bine și de armonie a societății în ansamblul ei.

   Poporul român vrea rost și pace.

   Redresarea situației demografice, care tinde să devină catastrofală, este, de asemenea, o necesitate stringentă care trebuie abordată printr-un program național pe mai multe decenii.

   Se va investi în formarea profesională, în școli de artă si meserii, în dezvoltarea breslelor și a meșteșugurilor, în cercetare şi inovație, în aplicarea tehnologiilor de vârf, în promovarea consecventă a criteriilor de ecoeficienţă.

   Se vor adopta opțiuni clare pentru profesionalizarea forței de muncă.

   Bugetul alocat învățământului, familiei şi prevenției în sănătate va fi sporit prin reducerea unor cheltuieli guvernamentale care nu își vor mai găsi vreodată locul în cadrul noii economii suveranist-distributiste.

6. Creșterea morală a generației tinere

   Interesul național l-a definit Eminescu în 1877: „Creșterea morală a generației tinere”.

   Educația înseamnă creșterea conștiinței de sine a fiecăruia, formarea caracterului și nu corecție, reparație sau șablonare.

   Rolul școlii este de a dezvolta în copil dorința de cunoaștere și capacitățile emoționale pentru a-l motiva să-­și manifeste vocația.

   Spiru Haret spunea: „Investești în școală, culegi în economie”.

   Ultima șansă – și singura, de altfel, pe care o mai avem în acest ultim ceas – este vocația tinerilor. În tineri trebuie să avem încredere și să investim tot ceea ce avem și să-i așezăm pe locul pe care îl merită, adică pe primul loc!

   Avem nevoie de modele de urmat pentru tineri! Elitele culturale, profesionale, meșteșugărești și țărănești trebuie încurajate, pentru a putea să-și aducă o contribuție decisivă la formarea generațiilor de azi și de mâine!

   Totul se poate schimba prin acceptarea unui sistem care va reveni la o școală națională zidită pe temelia istoriei, culturii și intereselor naționale ale românilor, pe patriotism desăvârșit.

7. Stimularea şi dezvoltarea capitalului național prin politici monetare ferme, reducerea şi raționalizarea fiscalității

   Va fi încurajată şi sprijinită formarea unui capital autohton solid, capabil să concureze cu succes pe piețele interne şi internaționale.

   Fiscalitatea se va muta de la impozitarea muncii spre taxarea consumului de resurse.

   Se va crea o rețea de bănci populare şi cooperatiste, uniuni de credit, care va finanța implementarea modelului suveranist-distributist, prioritară fiind susținerea agriculturii ecologice, bazate pe conservarea pământului.

8. Deciziile economico-sociale vor fi luate conform principiului subsidiarităţii, care va înlocui tendințele birocratic-centralizatoare

   Subsidiaritatea înseamnă că toate hotărârile principale privind dezvoltarea localităților, județelor şi regiunilor istorice ale țării, se iau la cel mai mic nivel de organizare administrativă care le poate asigura fezabilitatea şi eficiența. Implicarea activă a cetățenilor şi a comunităților căpăta astfel importanță în evaluarea şi în corectarea performanței autorităților locale. Simplificarea sistemului va duce la diminuarea resurselor bugetare risipite.

9. Relansarea agriculturii ecologice, asigurarea independenței alimentare a țării

   S-a spus, cu deplin temei, că hrana, apa, energia și pacea sunt factorii esențiali ai progresului în secolul XXI, componente vitale ale avuției şi securității naționale.

   Conform aprecierii experților internaționali, România dispune de un potențial considerabil în primele trei domenii, în special în agricultură, mult peste media statelor Uniunii Europene.

   Sectorul agricol va fi relansat, prin sprijinirea gospodăriei țărănești şi a agriculturii tradiționale, ecologice, pentru a asigura populației o hrană curată şi implicit independența alimentară a țării.

   România trebuie să devină un Centru European de Excelență pentru agricultura ecologică. Producția agricolă a gospodăriilor țărănești va fi organizată în forme cooperatiste moderne, cu respectarea legislației UE (nicio legătură cu fostele CAP-uri comuniste), mai ales în domeniul distribuției.

   Gospodăria țărănească tradițională şi producția sa agricolă vor fi ajutate de stat prin credite cu dobândă zero, centre de colectare a produselor și piețe de desfacere oferite de stat cu taxe zero.

   Reindustrializarea țării va porni de la parteneriatul sat-oraș şi se va face, în primul rând, după obiectivul agricol urmărit. Vor fi eliminate total industriile poluante şi ineficiente, distrugerea sistematică, pe model colonial, a pământurilor.

10. Conservarea şi gestionarea patrimoniului natural, material, cultural şi uman

    România a ajuns să fie o ţară săracă în păduri, ceea ce explică gravele dezechilibre ecologice şi frecventele catastrofe naturale din ultima perioadă. Pe ansamblu, s-a redus potenţialul productiv şi coprotectiv al pădurilor, cu consecinţe asupra stării economice şi ecologice a ţării noastre.

    Gospodărirea raţională a resurselor de apă curată, nepoluată, protecţia pădurilor, conservarea mediului şi a biodiversităţii sunt componente esenţiale ale avuţiei naţionale.

    Este crucial să protejăm solul, să oprim folosirea insecticidelor și a pesticidelor de sinteză! Solul este prima resursă strategică a României, alături de fondul forestier, care trebuie să crească la cel puțin 34% din suprafaţa ţării. La fel de importante sunt revitalizarea economică şi socială a zonei montane şi a zonelor umede; încurajarea turismului, în special a celui ecologic, balneoclimateric şi cultural; îmbunătățirea și diversificarea ocupării forței de muncă în mediul rural, inclusiv prin realizarea unor produse de nișă, tradiționale sau ecologice.

    Adoptarea unei legislații pentru protejarea patrimoniului arhitectural tradițional, atât la sate, cât şi la orașe.

    Resursele naturale să fie exploatate în beneficiul românilor. În acest scop, se impune crearea unui Fond Suveran, alimentat din redevențele şi profitul rezultat din exploatarea rațională şi responsabilă a resurselor naturale.

    Deșeurile trebuie să fie considerate o resursă, iar nu ceva ce poate fi aruncat. Bucureștiul produce mii de tone de deșeuri menajere pe zi, care au un potențial de valorificare de 60% pentru producerea de energie, 30% reciclare şi 10% recuperare de metale diverse.

    Avem nevoie de o legislație care să garanteze dreptul cetățeanului român la apă potabilă suficientă şi de cea mai bună calitate, legislație care să asigure și dreptul la apă pentru satisfacerea cerințelor igienico-sanitare la standarde europene ridicate. Apa este un bun public, nicidecum o marfă! Apele minerale şi termale sunt parte din patrimoniul natural al României şi nu pot fi privatizate sau înstrăinate.

    Salvarea albinelor și sprijinirea apiculturii sunt, obiectiv strategic național. Oprirea folosirii substanțelor toxice din agricultura intensivă va veni la pachet cu o stare de sănătate mai bună a poporului român, dar și cu salvarea albinelor – cu rol esențial în polenizarea culturilor și obținerea de recolte bogate, suficiente pentru a hrăni poporul nostru cu hrană de calitate.

    Ocrotirea familiei. La temelia societății românești stă familia creştină. Este singura structură care poate asigura stabilitatea materială și mentală a persoanei precum și echilibrul demografic, chezășia sustenabilității României viitoare.

    Pentru orice guvernare responsabilă, ocrotirea familiei tradiționale, grija față de tânăra generație şi față de persoanele vârstnice sau păturile defavorizate trebuie să se situeze la loc de frunte.

    Securitatea personală şi egalitatea de șanse a persoanei. Siguranța personală şi a proprietății onest dobândite trebuie să fie asigurată prin măsuri ferme, fără compromisuri.

    Va înceta „privatizarea” instituțiilor de forță ale României.

    Încrederea publicului larg în imparțialitatea și independența Justiției, precum şi în imunitatea acesteia la orice încercare de imixtiune a politicului trebuie recăpătată, urmând să dea măsura profesionalismului şi a eficacității în acest domeniu.

11. Pacea – o politică externă şi de securitate, constructivă pe plan regional, european şi global

    România își va respecta obligațiile față de alianțele, organismele şi parteneriatele din care face parte, în măsura în care acestea le vor respecta pe ale lor față de România.

    În acest context, țara noastră poate şi trebuie să-şi asume un rol mai consistent în afacerile internaționale, atât pe plan bilateral, cât şi în contextul mai larg internațional. Războiul din Ucraina, criza energetică și cea economic-financiară au dovedit, o dată în plus, însemnătatea diversificării relațiilor externe şi a păstrării unor piețe tradiționale.

    Rolul diplomației române în promovarea intereselor economice ale țării peste hotare trebuie întărit substanțial, cu participarea efectivă a mediului național de afaceri.

    România este mai mult decât o țară, este o civilizație! Iată de ce trebuie să își asume în acțiunea practică responsabilitățile care îi revin în zona extinsă a Mării Negre, în bazinul Dunării şi în regiunea Balcanilor.

    România trebuie să își afirme vocația de punte de legătură şi spațiu de dialog şi complementaritate între culturi şi să își valorifice avantajele care decurg din poziția geografică privilegiată, pe traseele viitoare ale schimburilor comerciale şi de energie între Estul şi Vestul spațiului eurasiatic. În acest context, se impune ca țara noastră să îşi reia activismul cunoscut în cadrul organizațiilor internaționale, guvernamentale şi neguvernamentale.

    Consolidarea capacității de apărare a țării nu este doar un angajament față de aliați, ci o cerință vitală a securității naționale, în contextul atât de complicat al relațiilor internaționale.

______________________________________________________________________________________________

România trebuie să știe ce vrea, iar poporul român să înțeleagă ce poate realiza.
_______________________________________________________________________________________________

PE SCURT

1. Predictibilitatea actului fiscal – pentru un mediu de afaceri și o economie echilibrată.
2. Cotă unică de 10% – pentru o stabilitate economică eficientă pe termen lung.
3. Stimularea agonisirii averii – pentru evitarea consumului inutil.
4. Educația și sănătatea, componente cheie – pentru un viitor bazat pe inteligența și buna funcționare fizică și psihică a întregului popor.
5. Impozitarea cu 2% la mai mult de 1 milion € cifră de afaceri – pentru ca impozitarea să fie coerentă și viabilă în vederea încasării.
6. Asocierea liberă a proprietarilor agricoli în cooperative și facilități fiscale oferite de stat producătorilor – pentru o agricultură care se poate moderniza și dezvolta rapid.
7. Piețe de desfacere, centre de colectare și industrii de prelucrare și conserve – pentru valorificarea potențialul producătorilor autohtoni.
8. Redirecționarea fondurilor UE către micul proprietar – pentru o dezvoltare coerentă începând de la sursă.
9. Participarea de minimum 51% din partea statului în tot ceea ce înseamnă exploatări de resurse naturale pe teritoriul României – pentru ca interesul național să fie gestionat cu prioritate.
10. Reprofesionalizarea țării de la bază, reorganizarea școlilor de meserii – pentru că nevoia de meseriași în diverse domenii esențiale unei bune funcționări, a devenit stringentă.
11. Reducerea imediată a aparatului de stat, prin relocarea acestora spre domeniul privat – pentru că într-o eră tehnologizată precum cea în care ne aflăm și statul e nevoie să fie digitalizalizat de urgență.

CE ESTE NEVOIE SĂ FACEM MAI ÎNTÂI?

Pare un răspuns imposibil de dat. Dar nu e nevoie să ne preocupe prioritatea. Trebuie să le facem pe toate cu chibzuință și cu realism, cât mai repede și cât mai bine.

Avem convingerea că schimbarea radicală a calității vieții în România poate avea loc rapid şi ușor.

Cum?

• Prin ordine, disciplină, reguli clare valabile pentru toți, cuvinte puține transpuse în fapte multe, frumoase și utile.
• Printr-un un guvern de patrioți, incoruptibil, care să dea exemplu personal de fermitate în aplicarea direcțiilor de dezvoltare, de moralitate și de jertfă.

Cu Dumnezeu înainte, Refacem România!